• White Facebook Icon
  • White Instagram Icon
  • White LinkedIn Icon
  • White YouTube Icon

© 2002 - 2018 by Risvan Vlad Rusu

  • Risvan Vlad Rusu

DE LA ALEGERE LA FERICIRE

Updated: Dec 16, 2018

"Daruind vei dobandi!" (Steinhardt)

Este uneori ironic cum "soarta" tinde sa ne poarte exact prin acele experiente de care avem nevoie pentru a invata ceea ce nu am reusit sa invatam "cu frumosul" si, cu atat mai interesant este ca fiecare dintre noi, personalitati diferite, istorii diferite, educatie diferita, reactionam cu totul diferit la acelasi tip de stimuli exteriori. Hermes Trismegistus spunea ca, de cele mai multe ori, "constiinta vietii noastre este suma alegerilor pe care le facem". In fiecare moment, clipa de clipa, respiratie cu respiratie, suntem pusi fata in fata cu alegeri. De la cele mai simple (ce sa mananc astazi, cu ce sa ma imbrac) si pana la cele mai complexe (cum sa reactionez la acest lucru…, cum sa ma comport…) si de la cele constiente la cele cu totul automate… 

Filosofii s-au preocupat mereu de chestiunea alegerilor si de modul in care acestea ne determina evolutia si destinul. Alegerile legate de ceea ce gandim, de ceea ce spunem si de ceea ce facem. Gandul, verbalizarea sa si actiunea care le succede… Vorba lui Nietzsche - "oare chiar nu puteam sa tac din gura?"… Oare de cate ori nu ne-am intrebat fiecare dintre noi acest lucru aparent banal? Oare de cate ori nu am constientizat ca VORBELE TAIOASE pe care uneori le folosim nu mai pot fi NICIODATA luate inapoi? Oare de cate ori nu am observat ca este dificil sa fim iertati tocmai pentru ca inauntrul nostru nu ne-am iertat pe noi insine? Si cum de stim, constient sau nu, ca nu ne-am iertat sau ca problema nu este rezolvata in interior? Simplu! Repetam prostia si iarasi lasam "pasarica" sa iasa pe gura…

De curand am sustinut doua conferinte succesive in Cluj Napoca si in Timisoara pe tema Manifestarii. M-am straduit sa impartasesc celor care mi s-au alaturat in salile de curs cateva dintre tehnicile hermetice prin care cineva ar putea - cel putin teoretic - sa isi manifeste potentialul creativ. Si totusi… Pana si manifestarea este o chestiune de ALEGERE, tocmai de aceea am intitulat seria de conferinte AVENTURA MANIFESTARII. Odata pentru ca a aduce orice potentialitate inca nemanifestata in planul tangibil este o aventura a cunoasterii si o explorare a potentialelor deja manifestate si apoi pentru ca orice manifestare presupune, la un moment dat, ALEGERI! 


Alegerea de a fi mai bun!  Alegerea de a fi mai dedicat unui scop sau ideal!  Alegerea de a actiona!  Alegerea de a renunta la tiparele nocive si de a te plasa pe cararea succesului!  Alegerea de a renunta la rolul de victima a destinului! Alegerea de a renunta la atitudinile discordante, la mânie, furie si agresivitate! Alegerea de a fi asertiv! Alegerea de a renunta la frica, chiar si la cea de necunoscut sau de moarte! Alegerea de a renunta la a face pe plac tuturor, ignorandu-te pe tine insuti! Alegerea de a fi constient de propriile alegeri!

Si multe, foarte multe altele… Si, pana la urma, alegerea de a fi tu insuti, cu bune si cu rele si de a indrepta in timp "relele" si de a le transpune in Lumina si in beneficitate.

Suntem un organism atat de sensibil la factorii exteriori pentru ca alegem acest lucru si de multe ori permitem inclusiv structurilor noastre anatomice si functiilor noastre fiziologice sa depaseasca capacitatea noastra de a manageria situatiile de viata. Dam voie Amigdalei sa ne faca sa ne simtim amenintati si nervosi si permitem sistemului nervos vegetativ simpatic sa produca accelerarea ritmului cardiac, accentuarea transpiratiei si contractia musculaturii in mod dureros. Permitem acestea atat de des si la stimuli din ce in ce mai mici, incat am ajuns sa fim de multe ori presati de dureri de cap si de migrene, de gastrita, de esofagita de reflux, de cosmaruri, de mancat emotional, de introversiune si de depresie - TOATE fiind tulburari functionale care, cu mici schimbari in stilul de viata - se pot rezolva definitiv. Dar si aici este o chestiune de alegere… De ce? Pentru ca, pana si medical vorbind, noi suntem cei care alegem cat de stresati vrem sa fim! Noi suntem cei care avem puterea sa invatam relaxarea, autocontrolul si meditatia pentru a ne simti mai bine… Dar este greu uneori sa renuntam la tiparele autodistructive si de sabotaj si aceasta pentru ca, conform unor "legi" neuro - fiziologice, tindem sa intarim tiparele negative, in loc sa cautam sa le transformam din timp in ceva util si productiv.

Atunci cand tiparele unui om nu se suprapun peste tiparele altuia, poat aparea conflicte, certuri si neintelegeri. Buddha Shakyamuni numea aceste tipare ASTEPTARI si DEPENDENTE si afirma ca ele produc intotdeauna suferinta. Este ca si cum filosoful si misticul intrupat decela deja in viitor capacitatea noastra de a suferi din pricina ne-suprapunerii valorilor, dorintelor si a tiparelor reciproce. Va rog sa va ganditi chiar acum la urmatoarea chestiune… Ce produce suferinta de fapt? Ca "Gigel" nu a facut cum am vrut eu? Sau ca "Gigel" nu se suprapune prin comportament tiparelor mele? Oare suferinta vine din dorinta neimplinita sau din asteptarile personale? Si care ar fi oare solutia? 


SA MA ENERVEZ? SA ACCEPT PERSOANA CA FIIND UNICA, PERFECTA IN FELUL EI? SA II DAU IN CAP? SA TRAIESC UN COMPROMIS DE MULTE ORI CICLIC?


Enervarea si reprosurile, agresivitatea si mânia sunt nu numai nocive, nu numai ca stimuleaza SNV Simpatic si produc un exces de secretie serotoninica gastrica, dar sunt simtite mereu in doi! Exceptie ar fi poate doar atunci cand ne enervam pe un sfant, ceea ce este usor improbabil… Suferinta nu este niciodata unilaterala! Suferinta acestor alegeri se traieste intotdeauna in doi! Poate ca inegal, dar cu siguranta in doi!

Dar compromisul? Este oare el bun? Sau poate este doar o ILUZIE A LIPSEI DE COMUNICARE SI A LIPSEI DE ASERTIVITATE DE AMBELE PARTI? Compromisul te poate face ca, adanc in psihicul tau sa simti ca "ceva nu e bine"… Sau ca "elefantul roz din mijlocul camerei nu exista"… Si niciodata nu este bun, dar aproape INTOTDEAUNA poate fi rezolvat. Pana si una din legile Universale hermetice afirma printr-un corolar al sau ca "ORICE PARADOX POATE FI RECONCILIAT", dar este mai greu de aplicat acest principiu la nervi, atunci cand simti ca "iti fierbe sangele in vene" sau ca "ai rupe capul" cuiva… Daca ne-am aminti mereu legile Universului… Sau macar daca am realiza ca IN ORICE MOMENT PUTEM TRANZITA IN ALTA LUME si ca, odata trecuti dincolo, lucrurile nerezolvate ne pot urmari peste veacuri… Stiind toate acestea oare am mai considera ca merita sa ne certam, sa fim maniosi sau suparati? Oare nu am alege sa iertam si sa acceptam, SA SARBATORIM UNICITATEA FIECAREI SCLIPIRI DE CREATIE DIVINA si SA IERTAM TOTAL CHIAR INAINTE CA CINEVA SA "GRESEASCA"? 

Un alt principiu destul de vechi in filosofia relationala este PRINCIPIUL OGLINZII care afirma ca, pana la urma, tot ceea ce atragem este din interior si pentru ca vrem (putem sa "vrem" in mod narcisic sau egoist sau masochist sau sadic sau in scop de evolutie si invatare) si ca modul in care oamenii se comporta cu noi este acelasi cu cel in care ne valorificam fiecare sinele. "IUBESTE-TE PE TINE SI SOARELE VA STRALUCI PESTE BUZELE CELOR CARE ITI IES IN CALE SI LE VA TRANSFORMA IN ZAMBETE" - se afirma intr-un papirus egiptean vechi (Wallis Budge - Ancient Egyptian Magic and Philosophy)… "ZAMBESTE-TI SI ZAMBETE TI SE VOR INTOARCE (…) IMPRIETENESTE-TE CU TINE INSUTI SI VEI AVEA PRIETENI (…) INLOCUIESTE ASTEPTARILE EGOISTE CU ACCEPTAREA SEMENILOR TAI PERFECTI (…) MANIFESTA FERICIREA IN INTERIOR SI ACEASTA SE VA REFLECTA ATRASA DE VIBRATIA ZAMBETULUI TAU LAUNTRIC (…) ORICE ZAMBET LAUNTRIC ATRAGE ZAMBETE DIN AFARA SI ORICE MÂNIE LAUNTRICA ATRAGE MÂNIE DE AFARA (…) - continua filosoful egiptean… Oare avem ceva de invatat de aici?

Sau poate ca uneori, la o scapare sau la o greseala sau la o nepotrivire de tipar intre noi si altcineva, alegem sa ignoram TOTAL orice altceva ar fi facut bine persoana respectiva, orice potrivire anterioara de tipare… Parca, in astfel de momente, nimic altceva nu mai conteaza… Ne simtim umiliti, calcati in picioare, luati de prosti, mâniosi, "in spume" sau oricum doriti sa numiti fenomenul. Ce daca a facut si bine, acum a facut rau si merita sa il fac sa plateasca! De cate ori oare nu ne-am razbunat inconstient (oare?) pe semenii nostri? De cate ori oare nu am lasat ratiunea si linistea interioara sa primeze, ci acea parte primitiva din creierul nostru care, intr-o incercare difuza de a castiga "lupta" a ales sa taie cu cateva vorbe bine plasate? Oare si aceasta o fi o alegere? 

Propriile noastre nesigurante si indoieli se pot adesea proiecta in exterior si pe altii si putem percepe ca nu suntem valorificati la adevaratul nostru merit, ca suntem ignorati sau ca nu suntem tratati ca niste prieteni adevarati. Si doar am vrea sa avem acest statut, nu-i asa? Cu tot ce implica el! Adica cu tot ce CONSIDERAM NOI ca implica! Fiecare avem ETALOANELE NOASTRE PERSONALE si nu este gresit, pentru ca si aceste etaloane sunt o ALEGERE! Avem "intervale de actiune" (Schopenhauer) in care acceptam, cu mai mult sau mai putina fluiditate a marginilor lor, comportamentul celor din jur. Iar daca persoana depaseste capatul intervalului, ALEGEM sa o eliminam, dar nu inainte de a o mustra pe masura "ca sa simta ca a gresit" (adica sa isi dea seama clar ca nu s-a "imbucat" bine in intervalul nostru de actiune si de acceptare). Poate ca o sa iertam persoana, dar oare pentru cata vreme? Daca mai repeta ce a facut? Daca de fapt asa este acesta ca om? Daca chiar nu se potriveste intervalului de acceptare personal? Ceea ce nu realizam poate mereu total si constient este ca intervalul nostru de acceptare personala nu este acelasi cu "intervalul de Iubire Universala"; AVEM LIBERUL ARBITRU sa alegem cine ramane langa noi, dar avem si OBLIGATIA sa acceptam ca TOTUL ESTE CREATIE DIVINA si ca TOTUL poate primi Iubire… Ca o oferim in cadrul unei prietenii sau in cadrul unei relatii de amor sau pur si simplu raspandind "continutul" luminos al sufletului nostru, aceasta este alegerea noastra… Doar ca uneori alegem prost… Macar daca am invata ceva din asta…

Si pana la urma ce poti sa faci cand cineva nu se "ridica" la asteptarile tale? In primul rand sa constientizezi in mod clar ca daca ai nevoie ca cineva "sa se ridice", inseamna ca te consideri mai sus! Apoi sa stii clar ca ai dreptul sa alegi, dar ai si obligatia sa instiintezi: "te vreau / nu te mai vreau in viata mea" FARA sa produci suferinte, remuscari, drame, victimizari. Aminteste-ti ca TOTUL SE POATE REZOLVA PRIN COMUNICARE ASERTIVA, PRIN IUBIRE SI PRIN ACCEPTAREA NATURII DIVINE A CREATIEI IN ANSAMBLUL EI! Ai dreptul sa accepti sau nu, dar CONSTIENTIZEAZA ACUM in modul cel mai clar ca, pana la urma, ORICE ALEGERE PE CARE O FACEM IMPLICA, DE CELE MAI MULTE ORI, MAI MULTE PERSOANE - de aceea exista si expresia "alegeri egoiste". Singura alegere ne-egoista este ALEGEREA DE A IUBI!

Sa mai precizez si COMPARATIILE? Lui Gigel ii oferi mai mult, mie mai putin? Ce bine ar fi daca ar fi suficient din fiecare ca sa putem sa oferim tuturor in mod egal! Stiu aceasta! Dar uneori poate ca nu realizam ca ceea ce simt oamenii despre noi nu se masoara "doar" prin numarul de mesaje, semne, SMS-uri, apeluri sau mentiuni pe Facebook… Fiecare om poate avea un mod special de a-si manifesta emotiile si simtamintele. Think about it! Si ce treaba au toate acestea cu "aventura manifestarii"? Simplu! Pentru orice manifesti, ai o responsabilitate! Pentru orice gandesti, pentru orice iti iese pe gura si pentru orice faci, ESTI RESPONSABIL! Tu si doar tu! De aceea, legea primara a manifestarii este ca orice manifesti sa manifesti astfel incat sa nu aduci prejudicii semenilor si Creatiei Divine si, poate ca tocmai de aceea, regretatul Jose Silva (creatorul Metodei Silva de Autocontrol Mental) adauga la finalul fiecarui exercitiu de manifestare (de exemplu - pentru cei care au studiat - Metoda celor Trei Scene) necesitatea ca cel putin cativa oameni sa beneficieze si sa se bucure de pe seama manifestarii si a realizarilor tale… Este mult mai simplu sa raspandim Lumina si Iubire in grup, fie el si unul imaginar… Ce frumos ar fi ca visul nostru, dorinta noastra sau SCOPUL nostru SA PRODUCA FERICIRE IN OAMENII CU CARE INTERACTIONAM… Dar din pacate nu este mereu asa… Uneori vrem ACUM! Indiferent de circumstante… Uneori noi "STIM" ca avem dreptate si, aparent justificat vrem ACUM! Ei bine, nu se poate mereu… Decat daca stim sa comunicam in Iubire sau macar asertiv… Pentru ca uenori ne vom ciocni de oameni dificili si de situatii urate, de circumstante nefaste si de cazuri exceptionale, dar este bine sa realizam ca in noi, adanc in fiinta noastra, rezida SURSA IERTARII SI A IUBIRII, iar adevarata prietenie este cea pe care o aratam chiar ACUM! Aceasta este tot ceea ce conteaza… Este mult mai usor sa manifestam ceea ce vrem atunci cand suntem fericiti si IMPOSIBIL sa manifestam ceea ce vrem, atunci cand suntem mâniosi… Fiecare isi alege spirala sa… Ascendenta sau descendenta… Meditati cateva clipe si ALEGETI CHIAR ACUM!

TIMPUL ESTE SCURT SI VIATA ESTE SUPUSA IMPERMANENTEI… MERITA SA PROFITAM DE FIECARE CLIPA SI SA O SCALDAM IN IUBIRE PURA, IN PRIETENIE, IERTARE SI DARUIRE! Caci…

"Daruind vei dobandi"… (Steinhardt)